Fac rar fotografii cand ma aflu in calatorii. In cea mai mare parte a timpului îi las pe altii sa se ocupe de operatiunea “Canon”. Motivul e simplu: fotografiile, indiferent cat de frumoase si expresive ar fi ele, nu pot niciodata sa redea exact ceea ce am vazut sau am simtit in acele locuri. Fara sa mai adaug, ca foarte rar imi privesc propriile albume de calatorie. Si absolut niciodata nu filmez cu camera video.
Cand eram mai tanar, imi amintesc ca mergeam la centrul de developat fotografii din orasul meu natal pentru a lasa la developat doua sau trei role odata. Deseori insa, eram dezamagit de lipsa de perspectiva, de greselile de incadrare si de problemele de luminozitate. Oh, dar nu se vede nimic in poza asta. Nu asa era acolo!
Chiar si astazi, cu al meu Canon EOS Digital Rebel XTi, trebuie sa fac zeci de fotografii, sau imi trebuie zeci de clickuri pana sa ma apropii cat de cat de realitate. Insa am inceput sa folosesc un truc. Dupa fiecare voiaj, revin cu capul plin de “portrete” in marime naturala, caci in loc sa fotografiez un obiectiv si sa plec mai departe, ma opresc si admir mult timp pentru a-mi fixa in minte toate amanuntele. Propriile imagini mintale. Nu fac parte dintre cei care ajunsi in British Museum incep sa fotografieze innebuniti in stanga si in dreapta, ca niste japonezi aflati in vacanta. Ci fac parte dintre cei care ajunsi in Luvru, simt cum li se face pielea gaina, stiind ca vor calca peste secole de istorie si vor sta in fata unor picturi atinse de pensulele unor artisti renascentisti. E pacat sa intri in asemenea locuri si tot ceea ce te preocupa sa fie daca ai suficient loc pe card, sau daca te tin bateriile.
Apoi odata voiajul incheiat, pe masura ce timpul trece, imi pornesc in minte diaporama mea virtuala si derulez imagini cu Big Ben si Londra magnifica, Göteborg cu turnul Skanska si cladirea divina a operei, Parisul cu Champs-Elysées, Bostonul cu istoria lui legata de independenta Americii sau British Columbia cu peisajele salbatice si aproape virgine. Plus celelalte momente care mi-au marcat deplasarile in multe alte locuri splendide.
Dincolo de toate, ceea ce ramane din calatoriile noastre sunt pataniile si istoriile pe care le povestim. Si acestea sunt mult mai placute cand cuvintele imping imaginatia dincolo de limite. Caci daca o fotografie reusita face cat o mie de cuvinte, o poveste buna face cat o mie de fotografii.
