Versetele Satanice de Rushdie au fost publicate in Romania si bineinteles, ca in atatea alte cazuri – Coelho sau Mircea Cartarescu – lumea a dat navala sa cumpere cartea pentru simplul motiv ca e la moda sa o citesti. Nu e important ca prea putini vor intelege cartea, prea putini vor avea capacitatea sa o citeasca pana la capat, important e ca moda zice ca trebuie sa o citesti si eventual sa faci referire la ea intr-o discutie cu prietenii, caci cum altfel poti arata ca te incadrezi in curent?
Nici macar nu sunt sigur ca cei ce au golit rafturile librariilor stiu apriori ceva despre carte, in afara de faptul ca din cauza ei Salman Rushdie a fost condamnat la moarte de catre ayatolahul Khomeini. Personal gasesc aceasta opera foarte greoaie si incalcita, o lectura mediocra care nu merita nici macar a 20-a parte din reclama care i s-a facut. Este o carte pe care daca musulmanii ar fi citit-o i-ar fi busit rasul si putini s-ar fi socotit deranjati de ea. Insa aceasta opera n-a fost tradusa niciodata in araba sau macar in turca, asa ca cei care i-au cerut moartea lui Rushdie au facut-o pentru chestii mai mult închipuite decat pentru jignirile presupuse existente in ea. Sau ma rog, unii vad jigniri de fiecare data cand cineva, drept-credincios sau nu, indrazneste sa zica ceva de Coran care e iesit din limitele uzuale.
Dar scandalul a plecat de la adevarul ca aceasta carte se bazeaza pe anumite versete din Coran asa numite “satanice” pe care profetul Mohammed le-ar fi introdus in Coran si apoi le-ar fi scos. Absurditatea acestei situatii a fost cel mai bine ilustrata intr-o caricatura aparuta in Franta, in care Salman asezat in fata masinii de scris era inconjurat de politisti si unul dintre ei spune in walkie-talkie: Inchideti toate aeroporturile! Vrea sa scrie si volumul doi!
Insa intorcandu-ma la navala romanilor in librarii, imi aduc aminte de ce mi-a spus o prietena acum ceva timp: Nu citesc niciodata o carte pentru ca e la moda. O citesc pentru ca vreau sa-mi fac propria parere. Daca nu ma atrage din primele zece pagini, n-o mai citesc!
