Despre misoginul din mine

Sunt un misogin! Inca nu mi-e clar daca mi-e rusine sau nu cu asta, insa recunosc si deci e un inceput. Fosta mea prietena mi-a repetat asta de mai multe ori, fara ca vreodata mesajul ei sa faca altceva decat sa-mi intre pe-o ureche si sa-mi iasa pe alta. Cum in perioada aia ne hartuiam reciproc, am considerat mereu ca e doar un argument al unei femei. Caci toate femeile stapane pe destinul lor ii acuza pe barbati de misoginism.

“Nu vreau sa-ti simt superioritatea masculina ca pe un dat! Asta nu se impune, se castiga! Daca poti complexa o femeie desteapta aratandu-ti cu aroganta superioritatea nativa, n-ai nici o sansa de-a o subjuga pe viata!”. Cam asa sunau mereu reprosurile ei. Dar in capul meu suna toba si melodia lui Bono “Beautiful Day”.

Azi am verificat un proiect facut de Sophie, inginera stagiara din echipa mea. Bineinteles ca am gasit greseli, ceea ce nu e greu cand rolul unei verificari e sa vanezi greselile si ai de-a face cu cineva ne-experimentat. Eram ursuz si morocanos, cum sunt eu dimineata cand nu apuc sa-mi beau cafeaua, dar in schimb telefonul suna in draci, clientii au tot soiul de dorinte paranormale si santierele suna sa spuna ca niste cretini au sudat o grinda si dupa aia au taiat-o la loc ca sa treaca un tub de ventilatie. Cunoasteti sentimentul!

Fiind cu capsa pusa, m-am prezentat in biroul colegei cu tot dosarul in brate si i-am spus doar atat: “Cladirea asta e un bloc de birouri. Gaseste-mi eroarea din proiect, corecteaza-l si adu-l in biroul meu. Intr-o ora sa fie in uzina”. Am vazut-o pe Sophie schimband fete-fete, balbaind ceva ce semana a scuza si combinata cu un “ma ocup de asta imediat”. Am iesit din biroul ei fara sa ma uit in urma si mi-am vazut de altele.

Pe la jumatea zilei sedinta de productie cu inginerul sef. Dupa sedinta, mi-a spus sa inchid usa la biroul lui si mi-a comunicat ca Sophie a venit aproape plangand in biroul lui, ca era total demoralizata, ca i-a spus ca nu-i buna de nimic si ca nu face fata, moment in care a trebuit s-o impace si s-o incurajeze. Dar pt ca face parte din echipa mea vroia sa stie de unde a pornit problema. In prima faza n-am facut conexiunea cu intamplarea de dimineata, apoi m-am dumirit. I-am explicat ce si cum si el mi-a spus simplu:

“Voi romanii sunteti stranii. Si francezii cu care am lucrat sunt ca tine. Sunteti politic corecti dar nu credeti cu adevarat in egalitatea femeilor. Le acceptati, le respectati dar numai la nivel declarativ. Sunteti foarte macho de felul vostru. Asa e in Romania? Asa spune traditia in care ati fost crescuti, ca femeia e inferioara?”

Oarecum jignit, dar cu flash-back-uri deosebit de puternice legate de reprosurile ex-ei mele, i-am raspuns “Ma acuzi de misoginism? Fata nu si-a facut treaba, care-i legatura cu respectul? O privesc exact cum trebuie de la egal la egal si îi cer acelasi lucru pe care-l cer barbatilor din echipa. Atentie la detaliu si excelenta in domeniu.”

“Poate, mi-a raspuns seful meu. Dar tonul prin care-i ceri asta spune altceva. Vrei mai mult de la ea, pentru ca e femeie. Trebuie sa-ti demonstreze mai tare si trebuie sa fie mai buna ca ceilalti pt ca s-o accepti. America si Canada nu sunt Europa si nici Mexic. Egalitatea absoluta e un crez si un mod de viata. Poate ca uneori gandim si noi ca tine. Dar suntem invatati de mici ce si cum sa ne purtam fata de ceilalti. Si actionam ca atare”

Asa ca in baza principiului “cand doi iti spun ca esti beat du-te si te culca” ajung la concluzia ca sunt misogin. Si ca fosta mea avea dreptate. Life it’s a bitch pt un misogin intr-o lume egala. Oare ce naiba o sa mai descopar mîine?