Comentarii pentru: Clasa politica a incheiat un pact cu Securitatea

de: amedeo tarnauceanu

amedeo tarnauceanu — Sun, 17 Feb 2008 00:31:10 +0000

ti-am citit articolele.noni mi-a dat adresa asta.mi-am adus aminte ,cind am plecat din tara,eu si cu radu david cu care am fugit ,am dat un interviu la europa libera despre revolutia de la brasov,transmis la actualitatea rom. ,cu neculai constantin munteanu.(eram in ungaria pe vremea aia).il am inregistrat pe o caseta,calitatea nu e prea buna.tom daca il gasesti prin arhive (perioada ian1988-mai 1988), poate imi faci si mie o copie.ma bucur ca te-ai apucat de jurnalistica.ma apucasem si eu la un moment dat,este in singe de la unchiul meu de la bucuresti, dumitru tarnauceanu care a fost jurnalist pe la toate ziarele din rom.,decedat in cicumstante dubioase impreuna cu un alt jurnalist dimitrov.am avut si eu niste interviuri la globe and mail,cind eram in ungaria,cu un ziarist canadian edward greenspoon (the editor in chief acum) care de fapt ne-a si introdus la consulatul canadian.apoi au urmat interviurile la radio canada in timpul “revolutiei “,in franceza impreuna cu noni, apoi ziarul le devoir in montreal. AMEDEO TARNAUCEANU

de: Abaddon

Abaddon — Mon, 11 Feb 2008 10:27:10 +0000

Dupa cum se vede dintr-un post mai recent pe acest blog, Voronin a recidivat. Problema e, ce se va intampla acolo dupa ce Voronin isi termina mandatul la anul?

de: valentin mihai

valentin mihai — Sun, 10 Feb 2008 06:37:14 +0000

Interviul lui Eugen Tomiuc m-a pus pe gânduri şi mi-a declanşat amintiri despre trăiri similare, pe care aş vrut să le dau uitării. Îmi este din ce în ce mai greu să vorbesc despre comunismul care mi-a decimat viaţa, libertatea şi speranţele. L-am simţit ca pe o boală gravă, ca pe un cancer despre care se spunea că nu are leac. Credeam însă în vindecare, se zvonise că e posibil, că unii s-au salvat ascultând Europa Liberă şi Vocea Americii. Ascultam pe ascuns că se poate scăpa de comunism, de „cancerul roşu” , numai dacă crezi că o poţi face , dacă ai credinţa şi voinţa necesară,refuzând intoxicarea cu doctrine. Am avut norocul şi tăria să refuz intoxicarea, deşi riscul era enorm. Nu ştiu încă dacă sunt complet vindecat şi încă n-am aflat dacă această cumplită maladie are sau nu vreo culoare.
După o discuţie cu un prieten, medic meritoriu şi preocupat de evoluţia maladiei menţionate şi de efectele ei devastatoare, se pare că da. Îmi spunea prietenul meu că maladia se instalealează parşiv, fără dureri, în organism, fără ca victima să-şi dea seama. Dacă n-o face la timp, şansele ei de însănătoşire şi de supravieţuire devin nule. Sfârşitul e binecunoscut: cumplit, chinuitor, devastator.
Nimic nou în asta, vei zice, şi pe bună dreptate. Ceva totuşi ar fi interesant: modul în care celulele noastre sănătoase se apără de blestemata maladie. Ele luptă „pe viaţă şi pe moarte” cu cele cancerigene şi rareori ies învingătoare. În timpul acestei „lupte”, apare o bizarerie; unele dintre celulele sănătoase îşi deturnează programul şi trec cu uşurinţă de partea celor bolnave, devenind ele însele cancerigene. Finalul e previzibil.M-am simţit o „celulă” ce nu şi-a deturnat programul iniţial, normal, sănătos.
Mai interesant, este ceea ce se întâmplă cu societatea în care vieţuiesc, post comunistă, e încă bolnavă de „cancerul roşu”. Integritatea celulelor ei sănătoase (fără nici o culoare politică), e ameninţată de cele roş-cancerigene ale comunismului ce proliferează. Acestea din urmă au suferit modificări genetice, dar şi-au păstrat intact programul iniţial, parşiv şi devastator. „Celulele” roş-cancerigene pot fi uşor reperate; poartă stigmatul „eşalonului 2” al PCR şi al securităţii, al voracităţii şi al coruptiei. Corupţia mare şi mică, veleitarismul, impostura, delaţiunea, demagogia, fanfaronada politicienilor noştri, bulimia lor după averi uriaşe şi după ranguri sunt germenii care generează un nou „cancer roşu” sunt tot semnele distinctive ale celulelor cancerului roşu. De „cancerul roşu” nu putem scăpa fără un ajutor specializat. Cel mai grav e afectată conştiinţa civică, e în agonie. Ca să nu piară e nevoie urgentă de transfuzia unor „celule” sănătoase, fie ele , deocamdată şi pe calea undelor … Se aude acolo, la Europa liberă ?!

Valentin Mihai

de: george

george — Sat, 09 Feb 2008 17:27:28 +0000

Opozitia in Romania este reprezentata la ora asta din fostii comunisti. Si cata legitimitate are actualul guvern cand se aliaza cu acesti comunisti? Liberalismul nu mai este ce a foast candva, pe vremea regelui. Pana si Regele le-a intins mana PSD, cine stie daca nu pentru a intra in posesia bunurilor familiei sale?

de: nasti

nasti — Sat, 09 Feb 2008 13:10:02 +0000

Excelent interviu, intradevar, rar mi s-a mai intimplat in ultima perioada sa vad o analiza atit de concreta a celor intimplate in Romania de dupa decembrie ‘89 si a situatiei actuale cu care se confrunta societatea romaneasca de pe ambele maluri ale Prutului.

As putea spune chiar ca unele pasaje sint socante. Putini reprezentanti ai mass media din Romania se mai incumeta sa spuna lucrurilor pe nume, fara ocolisuri, asa cum o face domnul Eugemn Tomiuc in acest interviu.

Senzatia pe care o incerc din ce in ce mai pregnant, este ca totul in jur este o mare cacialma, daca mi se permite un termen mai putin academic. Totul, incepind de la prestaiile la virf ale asa zisei puteri, trecind prin toate institutiile importante ale statului si terminind cu opozitia, totul pare a fi un scenariu trist, in care toata lumea mimeaza democratia.

Inclusiv opozitia, atita cita mai este, si nu ma refer aici doar la perioada in care domnul Basescu si guvernul Tariceanu au fost la putere ci la toata perioada de dupa 1989, este o opozitie care face opozitie asa cum doresc anumite forte sa se faca. Nici nu mai stim cum ar arata o opozitie cu adevarat sincera si eficienta, o opozitie in adevaratul sens al cuvintului. De la domnul Coposu incoace, nu am mai avut ocazia sa cunoastem o opozitie cit de cit eficienta si transanta, de care societatea romaneasca are atita nevoie.

Asa incit, cu atit mai spectaculoase sint afirmatiile domnului Tomiuc, una din vocile singulare ale vemurilor noastre, care mai au curajul si determinarea sa spuna intradevar lucrurilor pe nume. Subliniez si eu, asa cum am mai vazut ca s-a mai spus in comentariile la acest text, ca domnul Eugen Tomiuc este o reala surpriza pentru mine.

Mult succes in continuare domnule Tomiuc, felicitari “Cafelei de Montreal” pentru acest excelent interviu.

Doru Nastase – Focsani

de: Angela Furtuna

Angela Furtuna — Fri, 08 Feb 2008 18:12:46 +0000

Un analist echilibrat, lucid, bun cunoscator al realitatii si un interpret obiectiv al realitatii.
Acest interviu imi da speranta ca nimic nu este inca pierdut, daca mai exista oameni – ca Eugen Tomiuc- pe care adevarul nu-i modifica si care nu se mint in privinta viitorului romanilor.
O completare la paragraful despre identitate: mi se pare ca epoca multiculturalitatii europene si a globalizarii ce se revednica de la acelasi concept multicultural va aduce, insa, in prim plan mai degraba chestiunea etnica decat cea nationala. Este in firea lucrurilor sa evolueze asa. Eu, bunaoara, ma simt mai degraba bucovineanca decat pur si simplu numai romanca. Prin acest lucru vreau sa admit ca inteleg ca sunt destul de diferita de romanii din sud, foarte modificati de levant, si ca recunosc la mine mai degraba influente le germane ake educatiei in spiritul imperial austro-ungar, tipica bucovinenilor. Dar cand sunt in strainatate, dimpotriva, atunci ma simt mai degraba orice altceva decat romanca, identitate ce rezulta din cardul de identitate, dar nu din evolutia mea identitara si culturala. Iar vina pentru aceasta “bajbaiala” o poarta tot viata intr-un teritoriu cosmopolit si multicultural, ca Bucovina, unde copilaria mea s-a petrecut aproape numai in mediu urban si intr-un cerc profund francofon.”

de: cristi.adomnitei

cristi.adomnitei — Fri, 08 Feb 2008 14:59:29 +0000

Eugen Tomiuc este o surpriza foarte placuta pentru mine. Niciodata nu am auzit un comentator roman sau un jurnalist vorbind cu atat de mult bun simt si fara patima despre securitate si CNSAS. Si rari sunt cei care pot trece atat de coerent subiecte atat de diverse si aparent fara legatura ca Regele Mihai si Vladimir Voronin.

Unul dintre cele mai frumoase interviuri pe care le-am citit in ultimul timp. Felicitari inca odata si sper sa mai am ocazia sa va pot citi!

Cristian Adomnitei – Iasi

de: oache

oache — Fri, 08 Feb 2008 13:24:23 +0000

Foarte buna analiza republicii de peste Prut. Cei din Chisinau, exact ca politicienii romani sar toti la gatul lui Voronin, fara sa arate si cele cateva merite pe care le are, putine cate sunt. Toti l-au crucificat deja si atunci stai si te intrebi cum de a castigat alegerile?