Blogul cafeauademontreal.wordpress.com nu va fi sters insa in cateva zile, toti vizitatorii vor fi redirectionati automat catre noul blog. Pana atunci, trebuie sa o facei manual, dand click pe Cafeina.ro. Toate comentariile si discutiile au fost si ele transferate pe noul blog. Pentru a nu se pierde ceva pe drum, va rog sa nu mai comentati aici, ci pe Cafeina.ro

Va rog sa va upgradati abonamentele la blog. Pentru cei care citesc acest blog prin RSS, click AICI pentru noua adresa. Cei care prefera sa primeasca articolele prin E-mail, click AICI.

Va multumesc ca ma urmariti si ne vedem pe Cafeina.ro

E prima data cand aud ca un dispozitiv de electronic de comunicare este lovit in aceeasi zi pe intreg continentul. Habar nu am ce ar putea sa produca asa ceva si singura idee e ca s-ar putea sa vina de la ultimul upgrade, insa este extrem de putin probabil.

In alta ordine de idei, Google a dezvelit la Barcelona noul sau telefon mobil, care ruleaza pe platforma Android.

Tom Lantos a sustinut multe proiecte. Unul din ele era legalizarea marijuanei, in scopuri medicale. Vorbind de droguri legale, ma intreb oare daca muzica ar putea fi considerata si ea un drog legal. Muzica, ca orice alt drog iti poate altera cheful de viata sau te poate duce in Nirvana, exact ca si un drog ilegal. Faptul ca intra in corpul nostru prin ureche, n-ar trebui sa fie foarte important. Poti lua droguri prin orice gaura din corp, urechea n-ar trebui sa faca distinctie.

Muzica este in mod clar periculoasa. Sa presupunem ca sunteti la volan. Daca la radio canta Tupac cu Elton John, un remix de discoteca, sunteti clar tentati sa apasati pe acceleratie. Sau poate ca nu aceasta melodie, dar sigur aveti si voi una care va impinge sa va credeti Schumacher pe o sosea libera. Sigur, unii ar putea spune ca exista alegerea sa nu accelerati. Pe logica asta, ar insemna ca si alora bauti ar trebui sa li se dea voie sa se urce la volan, din simplul motiv ca au alegerea sa nu o faca.

Sau sa ma exprim altfel. Daca guma de mestecat sau paharul de cafea v-ar impinge sa accelerati peste limita legala, atunci guma si cafeaua ar primi peste ceafa o lege prin care s-ar interzice consumul lor la volan. Si atunci de ce muzica ar fi altfel?

Solis Doyle va ramane senior adviser al campaniei. Pentru moment nu se cunosc prea multe amanunte.
Sursa ABC News 

Noul tratat semnat luna trecuta la Lisabona de catre cei 27 de membri ai Uniunii Europene prevede o curatare a institutiilor sale si a functionarii lor. In inima dispozitivului, un nou presedinte al Consiliului Europei, ales de membrii CE pentru o perioada de doi ani jumate si cu un mandat care se poate reînnoi doar odata. Un candidat bun ar putea deci ramane in functie cinci ani, o perioada suficient de lunga pentru a-si lasa amprenta asupra UE.

Functia este prestigioasa. Henry Kissinger, fostul secretar de stat american avea obiceiul de a spune ca nu stia pe cine sa sune cand vroia sa se adreseze Europei. La fel George Bush. Ei bine, biroul si numarul de telefon sunt deja pregatite, nu mai ramane decat ca europenii sa-l aleaga pe omul care sa fie in masura sa-i reprezinte.

Fostul prim ministru britanic Blair este in carti, cel putin neoficial deoarece nu si-a anuntat inca interesul pentru functie. Pentru moment este in somaj. La 54 de ani este angajat in procesul de pace israeliano-palestinian in calitate de trimis special si reprezentant al SUA, Rusia, UE si ONU pe probleme economice. Este de asemenea consilier special al unei mari banci si se plimba intre Davos si Paris incercand sa-si imprastie lumina peste tot.

Aliatul sau cel mai important este sotul Carlei Bruni, actualul presedinte al Frantei. Franta si Germania sunt nucleul Uniunii Europene. Daca Blair decide sa intre in aceasta cursa, sprijinul lui Sarkozy nu este deloc neglijabil. Insa in Europa fronda anti-Blair face noi adepti in fiecare zi. Si nu orice fel de adepti ci oameni cu greutate. Fostul presedinte francez Valery Giscard d’Estaing printre ei. Argumentele lor sunt taioase

…pentru a conduce Europa si a o reprezenta, avem nevoie de un adevarat european. Ori, in chestiuni esentiale ale Europei, cat timp a fost prim-ministru britanic, Tony Blair a preferat sa ramana o insula mai curand decat sa se alature continentului. Sub Blair Marea Britanie n-a participat nici la zona euro si nici la spatiul Schengen. Noul presedinte trebuie sa apartina unei tari care a respectat toate regulile europene.

Inainte ca europenii sa decida care dintre Blair si ceilalti candidati e cel mai potrivit pentru aceasta functie, este important sa ne aducem aminte cum l-a tratat George Bush pe Tony Blair la summitul G8 in 2006. In cursul unei intalniri intre cei doi, in care era vorba de implicarea lui Blair in discutiile dintre Israel si Liban cu ocazia bombardamentelor Israelului, Bush – regele gafelor diplomatice – i s-a adresat cu un “Yo, Blair!” care a facut inconjurul lumii. Dupa care l-a ignorat pe Blair in cererea sa.

Blair, presedintele UE? Yeah, right!

Ca sa vezi cat de fraieri suntem noi care cand ne uitam inspre est vedem numai saracie lucie. De fapt ei sunt bogati, numai ca o ascund asa de bine ca nici macar moldovenii n-au aflat. Bre, nea Voronine, vezi sa nu te afle Becali ca te lasa fara “bogatie”!

Cu toate acestea, compania a anuntat aceasta decizie dupa ce operatorii de turism din Montreal au facut rezervari pentru perioada de vara 2008. Asa s-a ajuns la performanta nedorita ca agentia Pentatours din Montreal sa aiba reclama platita in ziarul comunitar Pagini Romanesti si sa continue sa ofere zborul cu plecare din Montreal, desi cehii nu mai zboara de o buna bucata. Deci bani aruncati pe fereastra!

Mai mult, foarte multi turisti printre care numerosi romani, care si-au rezervat bilete la Czech Airlines datorita celui mai bun pret disponibil pe piata, s-au trezit anuntati de agentiile prin care si-au facut rezervari ca vor fi preluati de Air France si ca vor trebui sa plateasca o diferenta de pret intre 150 si 300 de dolari canadieni per persoana. Familii cu cate patru membri trebuie sa achite pana la 1,200 de dolari in plus, transformand ceea ce parea un pret foarte bun al unui pachet turistic intr-o mare cheltuiala.

Purtatorul de cuvant al liniilor cehe s-a spalat pe maini de orice fel de responsabilitate lucru care a determinat mai multe companii turistice din Montreal sa adreseze o plangere comuna Ambasadei Cehe in Canada. Cu care foarte probabil cehii s-au sters undeva!

Operatorul a anuntat ca daca acest pachet de voiaj va fi un succes, va introduce aceste zboruri pe o baza regulata. Operatorul a tinut sa precizeze in comunicatul remis presei ca stewardesele si pilotii isi vor pastra hainele pe ei tot timpul zborului. Ca sa nu existe nici un fel de probleme.

2. Business Week anunta ca se pregateste intoducerea unui nou domeniu, adresat serviciilor postale. Noul domeniu se va numi .post si va fi rezervat exclusiv companiilor de posta sau coletarie. Acum, faceti un efort si spuneti cu voce tare: postaromana.post. Cum vi se pare? Dar candapost.post? Este ca suna ca naiba?

3. Unii n-au ce face si platesc bani grei pentru domenii internet despre care spera sa le aduca multi bani peste cativa ani. Altii, chiar fac banii astia.

4. Doua smecherii care se pot face cu domeniile internet. De obicei, la inregistrarea unui domeniu se ofera o perioada de cinci zile pana sa se faca plata. Unii inregistreaza domeniul, il folosesc cinci zile, il sterg, iar il inregistreaza iar il folosesc cinci zile, iar il sterg si tot asa. Deci au domeniu gratis. A doua smecherie este ca in cele cinci zile de gratie, cumparatorul testeaza domeniul cumparat vs. eventuale venituri din publicitate. Daca nu merge, nu-l mai plateste. Consecinta este ca in Aprilie 2007, din 55 milioane de domenii inregistrate in SUA, 51.5 au fost anulate in primele 5 zile. Interesant, nu?

Screen-shotul cu pagina falsa

Dar ascultandu-l pe oratorul dinaintea ei, senatorul republican Edward Brooke, primul american de culoare care ajunsese in Senatul SUA, care-i lua apararea lui Richard Nixon si a politicii sale, tanara orgolioasa si-a schimbat pozitia. Curajoasa, a luat microfonul si l-a criticat in fata intregului campus si a asistentei prezente atat pe senator cat si partidul republican.

Atacand razboiul din Vietnam si subliniind dezgustul tinerilor fata de societatea americana, Hillary a reusit sa electrizeze audienta si sa obtina ropote de aplauze. Indrazneala ei i-a adus prima aparitie pe coperta revistei Life, care a transformat-o intr-un purtator de cuvant al generatiei sale, mergand pana la discursuri in fata Ligii Votului pentru Femei sau aparitii la televiziune.

Astfel in toamna lui 1969 cand a pasit pentru prima data in campusul prestigioasei universitati Yale, Hillary era deja un star caruia i se prevedea o cariera fulminanta in politica. Sa recunostem totusi ca ea nu se imagina nici senatoare si nici presedinta Statelor Unite ci doar o militanta ferventa. Astfel a reusit sa-i atraga atentia unui anume William Clinton care ardea de ambitii politice si de dragoste pentru femei. In cateva reprize in anii ce au urmat, Bill îi ceru in zadar mana lui Hillary.

Insa dupa mai multe refuzuri, tanara studenta sfarsi prin a accepta cererea in casatorie stiind foarte bine ca viitorul sau sot era un cuceritor. Decizia sa cazu ca un traznet in mijlocul prietenelor sale care vedeau in aceasta acceptare in casatorie o renuntare la ambitiile politice ale lui Hillary.

In 1974 inainte de a lua drumul Arkansasului, unul din statele americane cele mai sarace si inapoiate, pentru a se casatori cu Bill Clinton, Hillary Rodham proaspat iesita de la Yale, a trait o experienta exaltanta la Washington. In timp ce Bill Clinton facea campanie in Arkansas pentru a obtine un loc in Camera Reprezentantilor, ea lucra ca cercetator in cadrul comisiei care era insarcinata de Congres sa îl puna sub acuzare pe Richard Nixon in scandalul Watergate. Gandindu-se sa practice dreptul, Hillary a incercat in aceasi perioada sa intre in baroul din Washington. Bill i-a urat succes. Daca el ar fi fost ales in Camera Reprezentantilor, ar fi venit langa ea in capitala americana si s-ar fi casatorit la Washington.

Insa Bill a ratat alegerea in camera iar Hillary a ratat intrarea in baroul din Washington. Ce s-ar fi intamplat insa daca ea ar fi reusit sa intre? Oare s-ar mai fi dus dupa Bill in Arkansas, acolo unde stia ca el deja o inseala cu o studenta din stafful sau de campanie?

“Sunt lucruri mult mai rele decat infidelitatea“. Astfel se confesa in 1989 Hillary lui Carl Bernstein biograful sau care deja vazuse tot ce se poate vedea la aceasta femeie si la sotul ei. In 1988 ea îl convinsese pe Bill sa renunte la ideea de a candida la presedentie, dupa ce îi prezentase o lista cu toate femeile cu care se spunea ca acesta are legaturi si dupa ce îi ceruse sa afle adevarul despre fiecare din ele. Un an mai tarziu, Bill Clinton îi cerea divortul crezand ca se îndragostise de Mary Jo Jenkins. In aceasta perioada, dezamagita, Hillary s-a gandit prima data sa intre in arena politica, insa un sondaj comandat de ea si efectuat de strategul Dick Morris i-a adus rezultate descurajante.

Asa ca i-a refuzat divortul sotului ei, renuntand totodata la ideea de a face politica. Zece ani mai tarziu, in plin scandal Monica Lewinski, Hillary a decis sa atace scaunul de senator de New York care ramasese liber dupa retragerea senatorului democrat Daniel Moynihan. Asa a inceput ascensiunea politica a doamnei Clinton.

“Nu era doar in cautarea unui scaun de senator, ci si in cautarea unei izbaviri: a ei insasi, a sotului sau si a unei presedentii marcate de scandaluri sexuale” scria candva Carl Bernstein.

* Preluare, traducere si adaptare dupa LA Times

Pentru un blog lansat acum doua luni nu-i rau deloc. Pentru un ziar lansat acum 10 ani e groaznic. Cred ca presa romaneasca scrisa ar trebui sa dea mai multa importanta mediului on-line decat o face in prezent daca vrea sa nu dispara de tot.

Ziare foarte mari, gen Wall Street Jurnal s-au mutat de tot pe net. Aud ca si Sarbu vrea sa transforme ziarul Gandul intr-un ziar virtual.

E momentul ca ziaristii romani sa inceapa sa-si faca mana pe internet. Prea multi dintre ei habar nu au cu ce se mananca mediul virtual. Daca maine ar fi teleportati in America, ar fi socati de virajul tehnologic pe care l-au luat ziarele. Mie personal mi-ar fi rusine ca un blog oarecare sa depaseasca in audienta ziarul meu. Ar fi dovada ca am cam ramas de caruta.

Si da, am luat in calcul tirajul tiparit. Cat va mai tine si asta? 5 ani? Then what?

Raportul oficial al mortii actorului de 28 de ani poate fi citit in format pdf AICI. In cazul in care chiar intereseaza pe cineva.

Din cauza numelui catelusei, Betty, probabil ca alora de la revista nu li s-a parut nimic suspect, asa ca i-au trimis revista. Acum, cum sa va spun, Betty e innebunita dupa revista asta. Îi place foarte, foarte tare. Daca nu-s atent, îi mananca toate paginile, pe cuvant de onoare. Cred ca sunt dulci sau ceva, ca prea ma maraie cand vreau sa-i iau revista din gura.

Dupa o luna si ceva, am observat ca au inceput sa vina scrisori pe adresa canisului meu. Mai intai o scrisoare in care era anuntata ca a fost inscrisa in Fundatia Prietenii Animalelor. Ea insasi fiind un animal, nu mi s-a parut suspect. A doua scrisoare a venit din partea fundatiei St Justine, in care i se solicita o contributie financiara.

A treia scrisoare a fost din partea deputatului Parti Quebecois care reprezinta zona in care stau eu in parlamentul provincial. Printre altele, “ma chère Betty” era rugata sa sprijine cauza limbii franceze in scolile din Quebec. Dupa cum lesne va puteti imagina, Betty este impotriva francezei din simplul motiv ca nu o intelege.

Insa lovitura de gratie a venit in seara asta, cand catelusa mea a primit o scrisoare de la Royal Bank of Canada in care a fost anuntata ca a fost preaprobata pentru o carte de credit in valoare de 2,500 de dolari cu conditia sa poate demonstra anumite venituri. Nu va ascund ca atunci cand i-am comunicat vestea era foarte bucuroasa si dadea din ciotul de coada ca o morisca. Am inteles mai tarziu de ce, cand mi-a luat scrisoarea din mana si a inceput s-o rontaie tacticoasa.

Ma gandesc ca aia de la revista pentru animale au vandut lista de abonati, alta explicatie nu am. Am impresia ca e o practica curenta, caci nu pot sa-mi inchipui si pace cum de un catel care nu are social insurance number – fara de care practic nu existi – a ajuns la performanta de a i se cere ajutorul de catre deputatul local sau de a fi preaprobata pentru o carte de credit.

Bine, acum nu va inchipuiti ca deputatul stie ca persoana X caruia îi trimite o scrisoare tip este sau nu cetatean. El o trimite ca asa trebuie, sa arate ca are activitate. La fel, sa nu va imaginati ca a primi o scrisoare de preaprobare pentru o carte de credit inseamna automat obtinerea ei. Trebuie completat un formular si trebuie facuta dovada unor venituri.

Insa dincolo de aspectele tehnice, ramane comedia care domneste in societatea asta. Aia de la revista vand lista de abonati la alte companii (si eu care ma miram cum naiba de ma suna telemarkerii si ma iau direct pe nume) banca afla si ea si zice uite bai, unul pe care inca nu l-am agatat cu credite, deputatul trimite si el scrisori la tot poporul indiferent ca e turist sau cetatean si tot asa.

Societatea perfecta are cam multe gauri, nu credeti?

Nu se poate sa nu remarci ironia cu care japonezii justifica aceasta vanatoare. Scopul vanatorii a sute de balene este, conform urmasilor samurailor, cercetarea cauzelor care duc la o taxa de mortalitate ridicata. Poate daca s-ar uita un pic imprejur ar descoperi aceste cauze. Ironia merge si mai departe. Pentru finantarea cercetarilor, conventiile internationale permit vanzarea comerciala a produselor derivate din balene. Cum ar veni, moartea unora atrage dupa sine fonduri suficiente ca sa duca la moartea celorlalte.

Ba chiar reprezentantul Japoniei in IWC a declarat recent ca exista suficiente balene in lume care sa-i satifaca atat pe cei care vor sa le observe cat si pe cei care vor sa le manance. Venita din partea unuia care ar trebui sa impiedice vanatoarea de balene, declaratia tipului a starnit mania celor de la Greenpeace. Cu toate ca au boicotat balenierele din Antarctica, Japonia a reusit sa reporneasca aceasta vanatoare.

ora 20h08 – ABC prevede ca Barack Obama va obtine 88% din voturi in Georgia contra 22% pentru Hillary Clinton. MSNBC prevede ca John McCain de la republicani va castiga New Jersey, Connecticut si Illinois, pe cand Mitt Romney va lua Georgia.

ora 20h15 – Bloomberg anunta cateva cifre la exit pool-uri: Obama conduce in Alabama, Arizona, Connecticut, Delaware, Illinois, Massachusetts, Missouri, New Jersey. Clinton conduce in: Arkansas, California, New York, Oklahoma, Tenessee

ora 21h00 – ABC News o da castigatoare pe Clinton in Massachusetts, New York, New Jersey. Obama a luat Alabama cu 64%, Georgia si Delaware.

ora 22h00 – Clinton a castigat oficial in: American Samoa, Arkansas, Massachusetts (Boston), New Jersey, New York, Oklahoma si Tennessee. La republicani Romney a luat Massachusetts (Boston) si Utah, iar Mike Huckabee l-a zdrobit pe McCain in Arkansas cu 62% fata de 21%. Nu ca i-ar folosi la ceva predicatorului!

ora 22h10 – CBS News publica numarul delegatilor la conventiile democrata si republicana. In acest moment Clinton are 536 de delegati fata de Obama care are 444. La acest scor, Hillary Clinton poate spera sa obtina investitura. La republicani McCain i-a zdrobit pe adversari, avand 331 delegati fata de 80 ai lui Romney si 55 ai lui Huckabee. Aproape sigur McCain este viitorul candidat al Partidului Republican.

ora 22h15 – Obama vine tare din urma si castiga North Dakota. Are acum 460 delegati.

ora 23h00 – Obama castiga Connecticut si Minessota. Clinton are 684 delegati iar Omaba are 543. Se pare ca Hillary se desprinde in castigatoare.

ora 23h30 – Romney nu se da batut, a luat Montana. Intre timp, numaratoarea delegatilor continua. Clinton are 700 delegati fata de 566 ai lui Obama. Cine atinge primul cifra de 2,025 delegati castiga. La republicani McCain are 391 insa Romney a recuperat ceva si a ajuns la 108. Cine ajunge primul la 1,191 delegati republicani castiga.

ora 24h00 – Ultimul update ca trebuie sa mai si dorm Dupa cum am mentionat pe un post anterior totul se joaca pe cartea Californiei pentru Democrati. Cine ia California, ia nominalizarea. La ora la care scriu aceste randuri Hillary e in fata lui Obama cu vreo 150 de delegati insa California aduce 322 de delegati numai ea singura. Chiar daca diferenta se pastreaza pana la sfarsit tot California va decide. In acest moment predictiile sunt 50% Hillary si 48% Obama pentru statul guvernat de ex-Terminator.

In Romania pana de curand nu exista un asemenea serviciu online. Numai ca niste baieti si fete cu idei si initiativa, l-au inventat. Site-ul se numeste eopinii.ro si este deocamdata in faza beta. M-am plimbat putin pe el, foarte in viteza si parerea mea grabita este ca are potential.

Este un inceput, un semn ca consumatorul s-a saturat sa-i fie ignorata parerea. Pana la urma e un semn de intrare in normalitate, cum s-ar spune in batrana limba de lemn.

Am incercat sa ma pun in locul lor, sa vad cum m-as simti? Va spun sincer ca m-as simti prost. M-as simti atacat in orgoliul meu. Cum adica, mai, tu care esti strain si care acum 3 ani habar n-aveai sa zici in franceza nici da-te mai incolo, vii acum si imi tii prelegeri de limba? Adica cum?

Cu toate astea, astia de p-aici nu se formalizeaza. Desenatorii de obicei iau de bun ce le scriu eu si corecteaza fara sa mai proceseze informatia, ceea ce nu-mi aduce o satisfactie deosebita. Insa inginerii juniori analizeaza corecturile si sunt rare cazurile cand imi pot demonstra ca nu am dreptate. Toti accepta aceste corecturi fara probleme.

Ma gandesc ca pana la coada e vorba de mentalitate. In mod logic, daca strainul care te corecteaza are dreptate, de ce sa nu accepti? De ce sa se umfle orzul in tine si orgoliul sa dea pe afara si sa incepi sa aduci argumente solide de genul ce bai, ai ajuns tu sa ma inveti pe mine? Sa fie vorba de o alta rasa de oameni?

Cand ma uit in bar, mai era asa, de-un deget. Cu el m-am descurcat, ca lui i-am dat ce mai ramasese din tuica de la Husi de la un var de-al treilea de-al unchiului socrului fratelui meu. Restul de participanti am baut o votca triplu distilata, dar care nu se compara cu tuica mea.

Tuica e marfa de contrabanda la Montreal. Toata lumea si-o aduce in bagaje la fiecare ocazie. Cand n-ai ocazii, te lipesti de aia care au. Rezerva mea era adusa acum 3 ani din Romania. Atunci am trecut fraudulos vama cu 10 kg de tuica de pruna d-aia care te arde pe gat. Limita e doua kile de persoana, insa m-am gandit ca daca ma prinde, care e diferenta intre confiscatul a trei kile si zece? Asa ca am venit cu zece si dupa ce am ajuns acasa le-am pus frumos in camara.

Am observat un fenomen curios. Am pastrat bautura asta vreo doi ani pe raftul de sus din camara. Cam pe unde se aduna caldura. Fara sa ma gandesc la consecinte. Vreau sa spun ca dupa doi ani, devenise asa de tare, ca abia puteam sa dau cate o dusca. Ma ardea pe gat si aproape c-o simteam in stomac, uneori imi dadeau lacrimile. Drept îi ca si sunt novice la baut tarii! Am vorbit cu alti amici si aia o tin la congelator, cica pastreaza taria. Eu prefer metoda mea ca-i brevetata.

Revenind la problema mea. Singurul furnizor ca sursa de incredere din Montreal e un bulgar care si ala o vinde pe sub mana. Daca nu îi zici nu’s ce parola si nu te-a recomandat careva de incredere, n-ai cum sa ajungi la tuica lui. Asta pentru ca vanzarea bauturilor alcoolice e interzisa in afara magazinelor specializate care-s sub controlul statului. Ca in Suedia. Dar si cand ajungi la tuica bulgarului, cand te-ai obisnuit cu ce am avut eu dar s-a terminat, ti se pare asa, suc de pruna. Are damf, are gust, n-are tarie. Nasol!

Cred ca pana prind o ocazie sa imi completez rezerva, sau pana ajung in Romania, o sa ma multumesc cu vinuri si cu whiski. Oricum, in materie de vinuri cred ca numai in Franta ce mai exista asa disponibilitati. Prefer Mondavi sau Gran Corronas pentru buchetul extraordinar si pretul oarecum decent. Si din cand in cand, mai iau cate un Cavalerul Dionys, un vin de Dealu Mare, singurul vin rosu romanesc care ajunge pe malul Saint Laurentului.