Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘personal’

Cu treaba prin Toronto

ARTICOLUL A FOST MUTAT PE CAFEINA.RO CLICK AICI PENTRU A-L VIZUALIZA

Read Full Post »

La ski in Quebec

ACEST ARTICOL A FOST MUTAT PE CAFEINA.RO CLICK AICI PENTRU A-L VIZUALIZA

Read Full Post »

Dupa doi ani de taraganari, in week-end inainte sa plec la ski mi-am sfintit casa. Cu preot, cu dascal si cu masa intinsa in buna traditie ortodoxa. Dupa ce preotul si-a terminat slujba si mi-a facut cate o cruce cu ulei de masline pe toti peretii mei imaculati dinspre rasarit, pe care transpirasem din plin sa-i zugravesc, am dat sa-l cinstesc cu o tuica, ca asa am invatat de la tata.

Cand ma uit in bar, mai era asa, de-un deget. Cu el m-am descurcat, ca lui i-am dat ce mai ramasese din tuica de la Husi de la un var de-al treilea de-al unchiului socrului fratelui meu. Restul de participanti am baut o votca triplu distilata, dar care nu se compara cu tuica mea.

Tuica e marfa de contrabanda la Montreal. Toata lumea si-o aduce in bagaje la fiecare ocazie. Cand n-ai ocazii, te lipesti de aia care au. Rezerva mea era adusa acum 3 ani din Romania. Atunci am trecut fraudulos vama cu 10 kg de tuica de pruna d-aia care te arde pe gat. Limita e doua kile de persoana, insa m-am gandit ca daca ma prinde, care e diferenta intre confiscatul a trei kile si zece? Asa ca am venit cu zece si dupa ce am ajuns acasa le-am pus frumos in camara.

(mai mult…)

Read Full Post »

Am si eu damblaua mea. Nu dau carti cu imprumut la nimeni. Aproape de fiecare data cel caruia i-am imprumutat cartea uita sa mi-o returneze. Am imprumutat chiar si unor chebeci. Si tehnice si literare. Si aia au uitat sa mi le returneze. De ce trebuie eu sa alerg dupa cartile mele daca tu este nesimtit si nu le dai inapoi?

Am pierdut Cismigiu & Comp. de Grigore Bajenaru. Era o carte pe care am citit-o inca de cand eram intr-a opta si a fost mereu una din cartile mele favorite. Tipul caruia i-am dat-o mi-a spus ca n-o mai gaseste. Acum trebuie sa mi-o cumpar din Romania.

Cartea asta imi era draga in special pentru ca imi aducea aminte de atmosfera din scoala, asa cum era ea, cu uniforme si matricula cusuta pe mana, cu sapca cu cozoroc si ghiozdanul in spate. Asa era pe vremea comunistilor si asa a fost si intre cele doua razboaie mondiale. Unii cred ca odata cu comunistii s-a inventat lumea. Nu ei au inventat bancile alea inghesuite in care stateam cate doi, sau uniformele sau tabla cu creta sau cate si mai cate. Erau acolo inaintea lor.

(mai mult…)

Read Full Post »

Azi sau maine se implinesc doua luni de cand m-am apucat de bloggarit. Uitandu-ma in urma si analizand diverse aspecte ale sportului astuia care i-a cuprins pe mai multi, as nota urmatoarele.

Am cautat in astea doua luni sa vad, cam ce bloguri s-ar incadra la preferintele mele. Cu dezamagire am constatat ca din 20 de mii de bloguri romanesti, abia de am gasit 20 care sa ma atraga cu ceva. Din astea douazeci, vreo 15 sunt tinute de jurnalisti sau oameni care au legatura cu presa scrisa ori cu audio-vizualul.

E adevarat ca pentru a te atrage, un blog trebuie sa fie bine scris si interesant. Se pare ca pentru jurnalisti, asa ceva e foarte simplu. Cum ramane insa cu ceilalti? In concluzie, in RSS readerul meu se afla doar 10 bloguri mari si late. Restul sunt site-uri de stiri sau ziare. Cand n-ai timp cititorul de feed-uri e salvarea.

(mai mult…)

Read Full Post »

Prin 1986 aveam vreo 14 ani si abia descoperisem lectura. Cand am intrat intr-a noua, am inceput sa citesc in avans manualul de romana si ma opream la fragmentele de texte literare cu care erau ilustrate diverse tehnci si diversi autori. Tot pe vremea aia descoperisem intr-o lada plina de praf din podul bunicilor, o carte mica si ingalbenita, alaturi de cateva caiete cu exercitii de matematica.

eminescu-1.jpg

Era de Eminescu, un autor despre care stiam pe atunci numai ca scrisese Luceafarul. Am luat cartea aia mica, am scuturat-o de praf si fara sa le spun nimic bunicilor, am pus-o in bagajele cu care a doua zi m-am intors in orasul meu natal. Acasa, am scos cartea si am pus-o, nu in biblioteca, ci intr-un sertar de sub televizor.

Cartea a ramas uitata acolo mult timp. Am redescoperit-o dupa sase ani, din intamplare. Atunci m-am uitat mai cu atentie la ceea ce descoperisem in lada bunicilor. Ei murisera intre timp si n-am mai apucat sa-i intreb ce e cu acea carte. Tata stia doar ca a vazut-o la bunicul, desi nu-si amintea foarte clar de ea.

(mai mult…)

Read Full Post »

Arabescuri

Pe Hussein l-am cunoscut cand am trecut intr-o zi pe langa cubicle-ul lui din sala E320 de la etajul doi din Facultatea de Constructii. Se ruga cu spatele catre perete si cu fata catre iesirea din cubicle. Era doar in sosete, asa ca m-am uitat in jur sa vad daca doar mie mi se pare bizar sa iti faci rugaciunea in mijlocul unui birou plin de studenti la doctorat sau master. Cand a terminat, m-am lasat pe spatarul scaunului si l-am intrebat:

– Ai vreun motiv special pentru care te rogi cu fata spre coridor?
– Ma rog cu fata catre Mecca, ca orice drept-credincios.
– Ehh…Pot sa-ti pun o intrebare?
– Sigur!
– Daca iei in considerare distanta dintre locul in care ne aflam si Mecca, sunt mari sanse ca in cazul in care te rogi intors mai la stanga cu doua grade, sa o faci de fapt cu fata spre Israel.

Yannick radea cu lacrimi. A doua zi, Hussein s-a rugat cu o busola in fata, asezata cu grija in fata lui pe covorasul persan de rugaciune.

Hussein era egiptean si nu stia decat engleza si araba. Suleiman era algerian si nu stia decat franceza si araba. Eu eram roman, stiam si franceza si engleza dar nu stiam araba. In schimb Yannick care era chebecos, stia sa spuna in romana „te iubesc” si „vreau sa facem dragoste„. Avusese o prietena romanca. Dar la fel de bine, Yannick ar fi putut fi roman. Ne-am imprietenit din prima la catarama. Dupa ce m-a cunoscut pe mine stia sa spuna in romana buna dimineata, pizda matii si esti frumoasa ca o floare. Numai ca le folosea aiurea. Mircea, romanul care era la master la mecanica, era sa-l bata intr-o zi.

(mai mult…)

Read Full Post »

Older Posts »